legitimație
română
Etimologie
Din franceză légitimation.
Pronunție
- AFI: /le.ʤi.ti'ma.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului legitimație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | legitimație | legitimații |
| Articulat | legitimația | legitimațiile |
| Genitiv-Dativ | legitimației | legitimațiilor |
| Vocativ | legitimație | legitimațiilor |
- act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.