lecuit

română

Etimologie

Din a lecui.

Pronunție

  • AFI: /le.kuˈit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
lecuit
Singular Plural
Masculin lecuit lecuiți
Feminin lecuită lecuite
Neutru lecuit lecuite
  1. care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.