lăieț
română
Etimologie
Din laie + sufixul -eț.
Pronunție
- AFI: /ləˈjeʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului lăieț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lăieț | lăieți |
| Articulat | lăiețul | lăieții |
| Genitiv-Dativ | lăiețului | lăieților |
| Vocativ | lăiețule | lăieților |
- țigan care face parte dintr-o laie; (p.ext.) om cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului lăieț | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | lăieț | lăieți |
| Feminin | lăiață | lăiețe |
| Neutru | lăieț | lăiețe |
- care face parte dintr-o laie; (p.ext.) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.