lăiață

română

Etimologie

Din lăieț.

Pronunție

  • AFI: /ləˈja.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăiață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăiață lăiețe
Articulat lăiața lăiețele
Genitiv-Dativ lăieței lăiețelor
Vocativ lăiațo lăiețelor
  1. țigancă care face parte dintr-o laie; (p.ext.) persoană cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.