karga

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche karga < proto-turcică *kārga, *KArga.

Pronunție

  • AFI: /kɑɾ.gɑ/


Substantiv

karga, pl. kargalar

  1. cioară

Sinonime

  • kuzgun

Cuvinte derivate

  • kargaburnu

Cuvinte compuse

  • ekin kargası
  • karga burun
  • karga düleği

Expresii

  • karga bokunu yemeden
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.