karate

română

Etimologie

Din franceză karaté.

Pronunție

  • AFI: /ka'ra.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
karate
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ karate invariabil
Articulat karatele invariabil
Genitiv-Dativ karatelui invariabil
Vocativ ' invariabil
  1. metodă de luptă, de origine japoneză, care face apel în atac sau apărare doar la mijloace naturale.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.