juruință
română
Etimologie
Din a jurui + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /ʒu.ru'in.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului juruință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | juruință | juruinți |
| Articulat | juruința | juruințile |
| Genitiv-Dativ | juruinții | juruinților |
| Vocativ | juruință | juruinților |
- (înv. și reg.) făgăduială solemnă, jurământ.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.