jubileu
română
Etimologie
Din franceză jubilé < latină jubilaeus.
Pronunție
- AFI: /ʒu.bi'lew/
Substantiv
| Declinarea substantivului jubileu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | jubileu | jubilee |
| Articulat | jubileul | jubileele |
| Genitiv-Dativ | jubileului | jubileelor |
| Vocativ | jubileule | jubileelor |
- sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.