jaulen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Împrumutat în germana de sus din neerlandeză în secolul XIX. Inevitabil de origine onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /'jaʊ̯lən/


Verb


Conjugarea verbului
jaulen
Infinitiv jaulen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 jaulst
jault
Indicativ imperfect jaulte
Participiu perfect gejault
Verb auxiliar haben
  1. a scheuna, a chelălăi, a chefni, a urla
    Des Nachbars Hund jault jede Nacht.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.