isonar

română

Etimologie

Din ison + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /i.so'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
isonar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ isonar isonari
Articulat isonarul isonarii
Genitiv-Dativ isonarului isonarilor
Vocativ isonarule isonarilor
  1. (înv.) persoană care ținea isonul (la biserică).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.