ipotecă

română

Etimologie

Din franceză hypothèque.

Pronunție

  • AFI: /i.po'te.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ipotecă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ipotecă ipoteci
Articulat ipoteca ipotecile
Genitiv-Dativ ipotecii ipotecilor
Vocativ ipotecă ipotecilor
  1. drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.