invocator

română

Etimologie

Din a invoca + sufixul -tor (după franceză invocatoire, invocateur).

Pronunție

  • AFI: /in.vo.ka'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
invocator
Singular Plural
Masculin invocator invocatori
Feminin invocatoare invocatoare
Neutru invocator invocatoare
  1. care face o invocație, care invocă.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
invocator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invocator invocatori
Articulat invocatorul invocatorii
Genitiv-Dativ invocatorului invocatorilor
Vocativ invocatorule invocatorilor
  1. persoană care face o invocație, care invocă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.