intoleranță

română

Etimologie

Din franceză intolérance.

Pronunție

  • AFI: /in.to.leˈran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intoleranță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intoleranță intoleranțe
Articulat intoleranța intoleranțele
Genitiv-Dativ intoleranței intoleranțelor
Vocativ intoleranță intoleranțelor
  1. lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță.
  2. incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau (o substanță din) alimente.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.