interzisă

română

Etimologie

Din interzis.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'zi.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
interzisă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interzisă interzise
Articulat interzisa interzisele
Genitiv-Dativ interzisei interziselor
Vocativ interziso interziselor
  1. persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.