interimar
română
Etimologie
Din franceză intérimaire.
Pronunție
- AFI: /in.te.ri'mar/
Substantiv
| Declinarea substantivului interimar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interimar | interimari |
| Articulat | interimarul | interimarii |
| Genitiv-Dativ | interimarului | interimarilor |
| Vocativ | interimarule | interimarilor |
- persoană care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului interimar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | interimar | interimari |
| Feminin | interimară | interimare |
| Neutru | interimar | interimare |
- care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.