intercurent

română

Etimologie

Din franceză intercurrent.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ku'rent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
intercurent
Singular Plural
Masculin intercurent intercurenți
Feminin intercurentă intercurente
Neutru intercurent intercurente
  1. (rar) care survine în timpul desfășurării altui proces (mai ales o boală).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.