integrală

română

Etimologie

Din integral.

Pronunție

  • AFI: /in.te'gra.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
integrală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ integrală integrale
Articulat integrala integralele
Genitiv-Dativ integralei integralelor
Vocativ integralo integralelor
  1. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
  2. simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.