inocula

română

Variante

Etimologie

Din franceză inoculer.

Pronunție

  • AFI: /i.no.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
inocula
Infinitiv a inocula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 inoculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să inoculeze
Participiu inoculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc.
  2. (v.tranz.) (fig.) a băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.