inclure

franceză

(français)

Etimologie

Din latină inclūdere, forma de infinitiv prezent activ pentru includō („a înconjura, a împresura”). Este dublet al lui enclore.

Înrudit cu catalană encloure, incloure, italiană inchiudere, includere, occitană enclaure, portugheză incluir, română închide, include și spaniolă incluir.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.klyʁ/


Verb

inclure

  1. (v.tranz.) a include, a cuprinde
  2. (v.tranz.) a pune, a anexa

Sinonime

  • 1-2: enfermer, insérer

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

  • ci-inclus, ci-incluse
  • clore
  • enclore

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.