incendiu

română

Etimologie

Din latină incendium. Confer italiană incendio, franceză incendie.

Pronunție

  • AFI: /inˈʧen.dju/


Substantiv


Declinarea substantivului
incendiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incendiu incendii
Articulat incendiul incendiile
Genitiv-Dativ incendiului incendiilor
Vocativ incendiule incendiilor
  1. foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.