inalienare
română
Etimologie
Din franceză inaliénation.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului inalienare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inalienare | inalienări |
| Articulat | inalienarea | inalienările |
| Genitiv-Dativ | inalienării | inalienărilor |
| Vocativ | inalienare | inalienărilor |
- (jur.) situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.