imputație

română

Etimologie

Din franceză imputation < latină imputatio.

Pronunție

  • AFI: /im.pu'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
imputație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imputație imputații
Articulat imputația imputațiile
Genitiv-Dativ imputației imputațiilor
Vocativ imputație imputațiilor
  1. faptul de a atribui cuiva o vină; învinovățire; măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; (concr.) sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.