imperfect

română

Etimologie

Din latină imperfectus. Confer franceză imparfait.

Pronunție

  • AFI: /im.per'fekt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
imperfect
Singular Plural
Masculin imperfect imperfecți
Feminin imperfectă imperfecte
Neutru imperfect imperfecte
  1. (adesea adverbial) lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.