imn

română

Etimologie

Din franceză hymne < latină hymnus.

Pronunție

  • AFI: /imn/


Substantiv


Declinarea substantivului
imn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imn imnuri
Articulat imnul imnurile
Genitiv-Dativ imnului imnurilor
Vocativ imnule imnurilor
  1. poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc.
  2. (spec.) cântec religios de preamărire a divinității.
  3. (spec.) cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.