ișlicar

română

Etimologie

Din ișlic + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /iʃ.li'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ișlicar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ișlicar ișlicari
Articulat ișlicarul ișlicarii
Genitiv-Dativ ișlicarului ișlicarilor
Vocativ ișlicarule ișlicarilor
  1. (înv.) persoană care purta ișlic; (p.ext.) boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste.
  2. fabricant sau negustor de ișlice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.