hurduitură

română

Etimologie

Din a hurdui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /hur.du.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hurduitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hurduitură hurduituri
Articulat hurduitura hurduiturile
Genitiv-Dativ hurduiturii hurduiturilor
Vocativ hurduitură hurduiturilor
  1. (reg.) zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.