humus

română

Etimologie

Din franceză, latină humus, germană Humus.

Pronunție

  • AFI: /'hu.mus/


Substantiv


Declinarea substantivului
humus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ humus humusuri
Articulat humusul humusurile
Genitiv-Dativ humusului humusurilor
Vocativ humusule humusurilor
  1. amestec de substanțe organice amorfe aflat în sol, care îi condiționează fertilitatea și care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.