historien

daneză

(dansk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

  • AFI: /hiˈsdoɐ̯iən/


Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.




franceză

(français)

Etimologie

Din histoire („istorie”) +‎ -ien.

Pronunție

  • AFI: /is.tɔ.ʁjɛ̃/


Substantiv

historien m., historiens pl.

  1. (ist.) istoric

Cuvinte derivate

  • historienne
  • préhistorien

Cuvinte apropiate

  • histoire
  • historial
  • historiographe
  • historique

Omofone

  • historiens

Referințe




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din historie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historie.




suedeză

(svenska)

Etimologie

Din historia.

Pronunție

  •  Audiofișier


Substantiv

  1. forma de nominativ singular hotărât pentru historia.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.