harpă

română

Din franceză harpe, germană Harfe

Declinarea substantivului harpă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	harpă	harpe
Articulat	harpa	harpele
Genitiv-Dativ	harpei	harpelor
Vocativ	''	''

instrument muzical format dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.
arta de a interpreta o compoziție muzicală la o harpă.

instrument muzical

bosniacă: harfa (bosanski)
catalană: arpa (català)
chineză: 竖琴 (中文)
engleză: harp (English)
esperanto: harpo (Esperanto)
finlandeză: harppu (suomi)
franceză: harpe (français) m.
germană: Harfe (Deutsch)
greacă: άρπα (Ελληνικά)
italiană: arpa (italiano), cianfa (italiano), granfa (italiano), ranfa (italiano), zàmpa (italiano)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.