hașurator

română

Etimologie

Din a hașura + sufixul -tor. Confer franceză hachurateur.

Pronunție

  • AFI: /ha.ʃu.ra'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
hașurator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hașurator hașuratoare
Articulat hașuratorul hașuratoarele
Genitiv-Dativ hașuratorului hașuratoarelor
Vocativ hașuratorule hașuratoarelor
  1. instrument care servește la trasarea hașurilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.