hârâit
română
Etimologie
Din a hârâi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului hârâit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hârâit | hârâituri |
| Articulat | hârâitul | hârâiturile |
| Genitiv-Dativ | hârâitului | hârâiturilor |
| Vocativ | hârâitule | hârâiturilor |
- zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a hârâi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului hârâit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | hârâit | hârâiți |
| Feminin | hârâită | hârâite |
| Neutru | hârâit | hârâite |
- (despre glas, vorbire, sunete) care hârâie, hârâitor.
- (despre mecanisme, obiecte etc.) stricat, hodorogit, uzat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.