guigne

franceză

(français)

Etimologie

  1. Confer verbul guigner.
  2. Din franceza veche guisne < limba francă *wīhsina.

Pronunție

  • AFI: /ɡiɲ/


Substantiv

guigne f., guignes pl.

  1. (fam.) ghinion, nenoroc, neșansă
  2. (bot.) vișină sălbatică

Expresii

  • s'en soucier comme d'une guigne
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.