grupaj
română
Etimologie
Din a grupa + sufixul -aj. Confer franceză groupage.
Pronunție
- AFI: /gru'paʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului grupaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grupaj | grupaje |
| Articulat | grupajul | grupajele |
| Genitiv-Dativ | grupajului | grupajelor |
| Vocativ | grupajule | grupajelor |
- faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.