grămătic

română

Etimologie

Din neogreacă γχραμματικωσ (ghrammatikós).

Pronunție

  • AFI: /grə.mə'tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
grămătic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grămătic grămătici
Articulat grămăticul grămăticii
Genitiv-Dativ grămăticului grămăticilor
Vocativ grămăticule grămăticilor
  1. secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească).
  2. (ir.) lingvist; gramatician.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.