ghicit
română
Etimologie
Din verbul a ghici.
Pronunție
- AFI: /giˈʧit/
Substantiv
| Declinarea substantivului ghicit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghicit | ghicite |
| Articulat | ghicitul | ghicitele |
| Genitiv-Dativ | ghicitului | ghicitelor |
| Vocativ | ghicitule | ghicitelor |
Expresii
- Pe ghicite = la nimereală; la voia întâmplării
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului ghicit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | ghicit | ghiciți |
| Feminin | ghicită | ghicite |
| Neutru | ghicit | ghicite |
- (despre o taină, o enigmă etc.) descoperită.
- (în superstiții) descoperit prin mijloace supranaturale.
- (fig.) neclar, greu de deosebit.
Sinonime
- 3: neclar
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din ghici.
Verb
- forma de participiu trecut pentru ghici.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.