gentilețe

română

Etimologie

Din italiană gentilezza.

Pronunție

  • AFI: /ʤen.ti'le.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
gentilețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gentilețe gentileți
Articulat gentilețea gentilețile
Genitiv-Dativ gentileții gentileților
Vocativ gentilețe gentileților
  1. purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.