genetă

Vezi și : geneta

română

Variante

Etimologie

Din franceză genette, poate din spaniolă gineta < de origine arabă.

Pronunție

  • AFI: /ʤe'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
genetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ genetă genete
Articulat geneta genetele
Genitiv-Dativ genetei genetelor
Vocativ geneto genetelor
  1. (zool.) (Genetta) gen de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile.

Cuvinte compuse

  • geneta lui Bourlon
  • geneta lui Johnston
  • geneta lui Thierry, geneta lui Hausa, genetă falsă
  • genetă abisiniană, genetă etiopiană
  • genetă acvatică
  • genetă angoleză, genetă mozambicană
  • genetă cu creastă
  • genetă cu pete mari, genetă tigrată, genetă tigrină
  • genetă comună, genetă europeană
  • genetă de pădure
  • genetă gigantă
  • genetă panteră, genetă cu pete ruginii
  • genetă regală
  • genetă servalină, geneta serval

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.