furgonetă

română

Etimologie

Din franceză fourgonnette.

Pronunție

  • AFI: /fur.go'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
furgonetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furgonetă furgonete
Articulat furgoneta furgonetele
Genitiv-Dativ furgonetei furgonetelor
Vocativ furgonetă furgonetelor
  1. automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă (acoperită) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și grele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.