furcoi
română
Etimologie
Din furcă + sufixul -oi.
Pronunție
- AFI: /fur'koj/
Substantiv
| Declinarea substantivului furcoi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | furcoi | furcoaie |
| Articulat | furcoiul | furcoaiele |
| Genitiv-Dativ | furcoiului | furcoaielor |
| Vocativ | furcoiule | furcoaielor |
- furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.