furcărie

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /fur.kə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
furcărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furcărie furcării
Articulat furcăria furcăriile
Genitiv-Dativ furcăriei furcăriilor
Vocativ furcărie furcăriilor
  1. (rar) șezătoare la care se toarce cu furca; furcă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.