fulgerătură

română

Etimologie

Din a fulgera + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ful.ʤe.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fulgerătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fulgerătură fulgerături
Articulat fulgerătura fulgerăturile
Genitiv-Dativ fulgerăturii fulgerăturilor
Vocativ fulgerătură fulgerăturilor
  1. (rar) faptul de a fulgera; fulger, fulgerare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.