fugări
română
Etimologie
Din fugă + sufixul -ări.
Pronunție
- AFI: /fu.ɡəˈri/
Verb
| Conjugarea verbului fugări | |
| Infinitiv | a fugări |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
fugăresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să fugărească |
| Participiu | fugărit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă; a goni, a alerga.
- (v.refl. recipr.) (despre două sau mai multe ființe) a fugi unul după altul.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.