fluturaș

română

Etimologie

Din fluture + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /flu.tu'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
fluturaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fluturaș fluturași
Articulat fluturașul fluturașii
Genitiv-Dativ fluturașului fluturașilor
Vocativ fluturașule fluturașilor
  1. diminutiv al lui fluture; fluturel.
  2. (la pl.) fluture.
  3. bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.