floarea-soarelui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈflo̯a.re̯a ˈso̯a.re.luj/
Cuvânt compus
- (bot.) (Helianthus annuus) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase.
Sinonime
- (bot.) (înv. și pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică, (livr.) heliant
Vezi și
Traduceri
plantă: floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.