floarea-soarelui

română

Etimologie

Din floarea + soarelui.

Pronunție

  • AFI: /ˈflo̯a.re̯a ˈso̯a.re.luj/


Cuvânt compus

floarea-soarelui

  1. (bot.) (Helianthus annuus) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase.

Sinonime

  • (bot.) (înv. și pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică, (livr.) heliant

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.