finic

română

Etimologie

Din neogreacă φοίνιξ (foínix), prin intermediul slavă finikŭ.

Pronunție

  • AFI: /fi'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
finic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finic finici
Articulat finicul finicii
Genitiv-Dativ finicului finicilor
Vocativ finicule finicilor
  1. (bot.) (înv.) (Phoenix dactylifera) arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2-3 m și cultivat pentru fructele comestibile.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • finică
  • finicet

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din germană Pfennig.

Substantiv


Declinarea substantivului
finic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finic finici
Articulat finicul finicii
Genitiv-Dativ finicului finicilor
Vocativ finicule finicilor
  1. (înv. și reg.) centimă dintr-o coroană austriacă.

Sinonime

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din germană finnisch < latină finnicus.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
finic
Singular Plural
Masculin finic finici
Feminin finică finice
Neutru finic finice
  1. care provine din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene ṣi mai ales din Finlanda.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • Golful Finic

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.