fățuitor

română

Etimologie

Din a fățui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /fə.ʦu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
fățuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fățuitor fățuitori
Articulat fățuitorul fățuitorii
Genitiv-Dativ fățuitorului fățuitorilor
Vocativ fățuitorule fățuitorilor
  1. persoană care fățuiește.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
fățuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fățuitor fățuitoare
Articulat fățuitorul fățuitoarele
Genitiv-Dativ fățuitorului fățuitoarelor
Vocativ fățuitorule fățuitoarelor
  1. rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
  2. cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.