fățuială

română

Etimologie

Din a fățui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /fə.ʦuˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fățuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fățuială fățuieli
Articulat fățuiala fățuielile
Genitiv-Dativ fățuielii fățuielilor
Vocativ fățuială fățuielilor
  1. fățuire.
  2. (fig.) (pop.) pălmuire; bătaie dată cuiva (peste față).
  3. (concr.) strat subțire de mortar, bine netezit, care formează fața unei tencuieli.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.