expuncțiune

română

Etimologie

Din latină expunctio, expunctionis, franceză exponction.

Pronunție

  • AFI: /eks.punk.ʦi'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
expuncțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expuncțiune expuncțiuni
Articulat expuncțiunea expuncțiunile
Genitiv-Dativ expuncțiunii expuncțiunilor
Vocativ expuncțiune expuncțiunilor
  1. terminare, încheiere.
  2. marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.