expia

română

Etimologie

Din franceză expier < latină expiare.

Pronunție

  • AFI: /eks.pi'a/


Verb


Conjugarea verbului
expia
Infinitiv a expia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 expiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să expieze
Participiu expiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. livr.) a ispăși o greșeală, o vină etc.
  2. a înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.