excreție

română

Etimologie

Din franceză excrétion < latină excretio.

Pronunție

  • AFI: /eks'kre.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
excreție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excreție excreții
Articulat excreția excrețiile
Genitiv-Dativ excreției excrețiilor
Vocativ excreție excrețiilor
  1. faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal.
  2. substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.